Șoricelul Mickey-Mouse, de curând venit pe lume,
Un ștrengar de prima clasă, jucăuș și pus pe glume,
Care locuia la țară, lângă leasă, într-o ladă,
A ieșit, de dimineață, prima dată prin ogradă.
După ce dădu târcoale, curios, pe bătătură,
Se întoarse iar la mama, după mica aventură.
Și-l întreab-a sa măicuță pe voinic, zicând din gură:
- Ce-ai văzut tu Mickey, mamă, cât ai fost pe bătătură ?
- Am văzut, măicuță dragă, când dădui acum târcoale,
La stăpân pe bătătură, două stranii animale :
Unul fioros și mare, altul blând la arătare.
- Și cum arătau aceste nemaiîntâlnite fiare ?
- Fiara mare, fioroasă, ce părea a fi de pradă,
Se plimba de colo-colo, agitată prin ogradă.
Ea avea picioare negre și-nfricoșătoare gheare ;
Clonțul ei părea, măicuță, când îl ridica spre soare,
Un cârlig precum e coasa, care taie pe răzoare;
Ochii săi ca de cerneală, bulbucați, când se holbau,
Scânteind de răutate, și închiși mă-speriau,
Iară moțul ei din creștet, roșu și pătat de sânge,
Cred că îl avea măicuță, pentru a putea împunge.
Când a ridicat piciorul, a răcnit așa de tare,
Că nu mai știam pe unde să găsesc ascunzătoare.
- Ăsta e cocoșul, Mickey, îi grăi bătrâna mamă,
El nu face rău la nimeni, tu de el să nu ai teamă!
Dar ia spune-mi, tu, cealaltă fiară ce era în curte,
Cum ți s-a părut copile, arăta la fel de iute?
- Nu! Cealaltă fiară, mamă, era blândă, și smerită,
Și se încălzea la soare, stând pe-o parte tolănită.
Părul ei pufos și moale, cobora ușor spre coadă
Și, așa, domol, de parcă singură era-n ogradă,
Își spăla, conștiincioasă, dând alene din bărbiță,
Cu limbuța-i roșcovană, delicata ei blăniță.
Ea avea lăbuțe fine, ochi rotunzi, ascunși de pleoape
Și dădea ușor din codă, când vedea că sunt aproape.
- O, prostuțule, acela e șiretul de motan;
El e inamicul nostru, cel mai de temut dușman !
Dacă vrei să nu-i cazi pradă, să faci totul cu-ntrebare
Și de-a ta bătrână mamă, să faci zilnic ascultare.

Nu întotdeauna, frate, cel ce pare fioros,
Este în realitate și un om periculos,
Cum nici cel ce la vedere, ascunzând a sa trufie,
Pare blând, smerit, cucernic, dar nu e ce-ar vrea să fie.

Așadar, să fiți cu teamă, șoricei și șoricuțe,
Căci cei blânzi pot fi prea lesne, motănei sau pisicuțe.